Pe Soko e cel mai firesc s-o asculţi în momente cheie precum: lungi călătorii cu trenul peste câmpuri verzi care sparg cenuşiul noros, dimineţi apocaliptice post-despărţire, primăvara, în aprilie şi-n mai, când apartamentele sunt aerisite şi se pot umple de gângureala ei.

Pe bicicletă e cel mai firesc să înveţi să mergi ca să poţi să sfidezi viteza vântului şi vitejia însingurării atunci când ziua se anunţă tulbure. Dar şi ca să (în)frângi câteva rămăşiţe de inimi în moleşeala aia de după o zi întreagă de scris şi umblat, când nu vrei decât să nu-ţi mai simţi cămaşa lipită de coaste şi picioarele înţepenite unul într-altul pe scaunul din metrou.

Pe oameni e cel mai firesc să îi cauţi când ai doruri. Să-ţi laşi cuvintele, atunci când le ai, să ia calea eterului. Să deschidă uşi şi să spargă, uneori, ferestre. Să ademenească, să apropie, să surâdă în locul tău atunci când maxilarul ţi-e încleştat în faţa unei fete cu ochi mari şi haină albastră, care nu spune nimic pentru că ştie că ce-i al ei e pus departe.

Lace chemise and knit cardigan worn as skirt thanks to Tina R.
You can buy both and the SPRING COLLECTION HERE:

Photos Mihaela Pascu